Chiara

it's for a friend

Prin sentinta nr. 208 din 15 ianuarie ramasa definitiva prin nerecurare, Tribunalul popular al orasului Oradea a admis actiunea de divort introdusa de B.St. impotriva sotiei sale B.E. si s-a desfacut casatoria dintre parti din vina piritei, iar copiii minori S. si B. au fost incredintati spre crestere si educare mamei.
Totodata instanta a luat act ca "pirita nu cere pensie de intretinere pentru copii."
La 8 aprilie , S.E., fosta casatorita B., a chemat in judecata pe fostul ei sot B.St. pentru a fi obligat sa-i plateasca o pensie de intretinere lunara. Tribunalul popular al orasului Oradea, prin sentinta nr. 1.931, a respins ca neintemeiata actiunea, cu motivarea ca, potrivit art. 42 alin. ultim din C.fam., invoiala partilor privitoare la cheltuielile de intretinere a copiilor minori isi produce efecte daca a fost incuviintata de instanta, iar din sentinta de divort rezulta ca in procesul de divort pirita a renuntat la pensia de intretinere iar, situatia materiala a reclamantei este mai buna decit a piritului.
Aceasta sentinta a fost confirmata de Tribunalul regional Oradea, care, prin decizia nr. 3.755, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta, instanta de recurs insusindu-si considerentele de fapt si de drept din sentinta primei instante.
Impotriva ambelor hotariri pronuntate in actiunea de pensie de intretinere, hotariri pe care le considera nelegale si netemeinice, Procurorul General al R.P.R. a declarat recurs in supraveghere, cerind casarea lor si rejudecarea cauzei.
Asa cum s-a aratat in expunerea de fapt, prin sentinta de divort, ambii copii minori rezultati din casatoria partilor au fost incredintati, spre crestere si educare, mamei, care, este reclamanta in procesul de fata, si pirita in acel proces de divort.
Pirita nu s-a opus la desfacerea casatoriei, dar a cerut ca amindoi copiii sa-i fie incredintati spre crestere si educare "chiar daca nu i se plateste pensie alimentara."
Instanta de divort a incuviintat cererea piritei, dar prin aceasta nu se poate presupune - asa cum afirma instanta de fond - ca s-a dat aceasta solutie ca urmare a renuntarii piritei la pensia de intretinere, pentru ca, potrivit principiului prevazut de art. 99 din codul familiei, orice masura cu privire la copii este luata fie de instanta de judecata, fie de autoritatea tutelara, avindu-se in vedere exclusiv interesele acestora.
Pe de alta parte, ambele instante au dat o interpretare gresita si au denaturat cuprinsul sentintei de divort atunci cind au socotit ca in instanta de divort, pirita a renuntat expres si definitiv la pensia de intretinere pentru copii si ca acea instanta a luat pur si simplu act de renuntare pe care a verificat-o ca valabila. Este adevarat ca instanta de divort a incalcat dispozitiile art. 42, alin. 3 din codul familiei, multumindu-se sa constate ca, in acea instanta, pirita nu a cerut pensie de intretinere, desi aceasta obligatie incumba instantei din oficiu, independent de orice .
Sub acest aspect, prin urmare, hotaririle pronuntate in actiunea pentru plata pensiei de intretinere sint netemeinice, deoarece ele se bazeaza pe o denaturare a sentintei de divort.
Dar aceste hotariri sint si nelegale, intrucit, chiar daca pirita din acel proces ar fi dat o astfel de declaratie de renuntare, aceasta era inoperanta, ea fiind contrara legii, deci ilicita.
Intr-adevar, art. 2 si art. 86 din codul familiei stabilesc principiul obligatiei morale si materiale a parintilor de a-si intretine copiii, iar atunci cind copiii sint minori, dreptul lor la intretinere exista, oricare ar fi pricina nevoii in care ei se afla.
De altfel, chiar daca ar fi fost facuta de mama, in dorinta ei de a pastra sub ingrijirea sa ambii copii, o atare renuntare, care nu purta asupra unui drept personal al acesteia, ci asupra unui drept legitim si inalienabil al copiilor, era lipsita de orice eficienta juridica, intrucit mama - ca reprezentant legal al copiilor minori - nici nu putea face valabil, in numele lor, atari acte de dispozitie. De aceea, art. 129 din acest cod interzice facerea liberalitatilor in numele minorului, iar art. 106 si 125 prevad ca parintele si tutorul nu au nici un drept asupra bunurilor copilului. In consecinta, mama nici nu putea renunta la dreptul copiilor de a cere de la tatal lor intretinere in numele acestora.
Pentru aceleasi consideratii si argumentul tras de instanta de fond din dispozitiile art. 42, alin. final, in sensul ca invoiala partilor in procesul de divort ar fi valabila, este gresit, nu numai pentru ca in fapt nu a existat o renuntare si instanta nu a consfintit o tranzactie a sotilor, ci numai a luat act de declaratia piritei ca, in acea instanta, nu solicita pensie de intretinere, dar si pentru ca o astfel de invoiala, care ar duce la decaderea totala a unuia dintre parinti de obligatia sa de a presta copiilor intretinere, ar fi ilicita. Textul nu se refera la o astfel de ipoteza, ci la aceea in care parintii stabilesc intre ei contributia pe care o va presta fiecare dintre ei si care poate fi inegala, in raport cu posibilitatile lor si daca instanta constata ca, prin aceasta invoiala, drepturile legitime ale copiilor nu sint atinse, intrucit suma stabilita de comun acord si cu contributia ambilor, este suficienta pentru a acoperi nevoile copiilor, o va aproba, ceea ce insa nu este cazul in speta.
In recursul in supraveghere se mai retine, in mod just, si o alta deficienta de ordin procedural a instantei, anume aceea ca judecata s-a facut fara citarea autoritatii tutelare, care este tocmai organul de stat care are in sarcina sa protectia incapabililor si al carui reprezentant este de presupus ca s-ar fi opus la pretentia tatalui pirit, de a fi descarcat de obligatia sa de a contribui la intretinerea copiilor. De altfel, si hotarirea de divort pacatuieste din acest punct opus la pretentia tatalui pirit, de a fi descarcat de obligatia sa de a contribui la intretinerea copiilor. De altfel, si hotarirea de divort pacatuieste din acest punct de vedere, pentru ca nici la acea instanta nu a participat autoritatea tutelara.
Intr-adevar, potrivit textelor citate in codul familiei, ambii parinti sint datori sa-si intretina copiii, iar daca veniturile lor sint inegale, aceasta nu poate constitui decit un criteriu cu ocazia fixarii cuantumului contributiei fiecaruia dintre ei, iar nu o cauza de descarcare totala a unuia dintre parinti de aceasta obligatie legala
Pentru aceste motive, ambele hotariri fiind netemeinice si nelegale, recursul in supraveghere se admite, casindu-se aceste hotariri si trimitindu-se cauza pentru rejudecare la acelasi tribunal popular.

__________________

anarvorig

oulah chiara !
c'est long, un petit peu

__________________

Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul
il a un fer à cheval, il lui en faut encore.....3 et .......le cheval

anarvorig

Je donne les conclusions qui, à mon avis, sont le point essentiel
En vérité, selon les textes cités régissant le code de la famille, les deux parents sont tenus d'entretenir les enfants, aussi quand leurs revenus sont inégaux, cela ne peut constituer de ce fait un critère lors de la fixation du quantum de contribution de chacun d'entre eux, ce n'est pas une cause de décharge totale d'un des parents de cette obligation légale.
Pour ce motif, les deux décisions étant infondées et illégales, le recours en surveillance/garde est admis, cassant ainsi les décisions en cause et les renvoyant pour re-jugement a ce tribunal populaire

__________________

Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul
il a un fer à cheval, il lui en faut encore.....3 et .......le cheval

anarvorig

Dans le recours en éducation on retient plus, justement, aussi une autre déficience d'ordre procédural des instances, telle de ce que le jugement a été fait sans la citation des autorités tutélaires, qui sont justement l'organe d'état qui a en charge la protection des "incapables" et celui dont il est le représentant, il est présumé qu'il aurait été opposé aux prétentions du père inculpé d'être déchargé de ses obligations de contribuer à l'entretien des enfants. De ce fait, la décision de divorce pêche sur ce point opposé à la demande du père accusé, d'être déchargé de ses obligations de contribuer à l'entretien des enfants. De ce fait aussi, la décision de divorce pêche de ce point de vue, parce que, les autorité tutélaires n'ont pas participé à ces instances.

__________________

Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul
il a un fer à cheval, il lui en faut encore.....3 et .......le cheval