scalibor

Bonjour,

Pouvez-vous me donner des exemples avec le mot roumain, roumaine. Je vois român, româneste, româna ???? Merci. Marianne

anarvorig

Româncă = Roumaine (une roumaine) România = Roumanie

__________________

Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul
il a un fer à cheval, il lui en faut encore.....3 et .......le cheval

pariziana

Bună ziua !



Ici, ce sont des noms :

Pour les habitants de Roumanie :
Român = Roumain
Română = Roumaine
Români = Roumains
Române = Roumaines
Românii = les Roumains

a vorbi româneşte = parler le roumain (la langue )

Ici, ce sont des adjectifs :

limba română = la langue roumaine
muzica românească = la musique roumaine

forum românesc, jurnal românesc

__________________
Nadine

scalibor

Bonsoir,

Pourquoi met-on româna ou românească :

limba română = la langue roumaine
muzica românească = la musique roumaine

C'est pourtant le même adjectif?
Et româneste?

anarvorig

Sous le contrôle de Framboise !
donc c'est: învaţ să vorbească româneşte

__________________

Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul
il a un fer à cheval, il lui en faut encore.....3 et .......le cheval

Framboise

Quote:

Pouvez-vous me donner des exemples avec le mot roumain, roumaine. Je vois român, româneste, româna ?

Chère Marianne, voici quelques exemples et peu d’explications parce qu'on ne peut pas toujours répondre à la question pourquoi:

è roumain, roumaine:

1. substantiv: (un) român, s.m.; (o) româncă, s.f. ; nişte, unii români; nişte, unele românce (pl.); românii, româncele (pl. articulat); româna (= limba română, adj.)

2. adjectiv: limba română (sau: româna, subst.), dar şi limba românească, graiul românesc


è româneşte este un adverb nu prea frecvent, neputînd fi asociat cu orice fel de verb. În nici un caz nu este corectă utilizarea sa în funcţia de complement direct!

• a vorbi româneşte - a vorbi în română (în limba română); a vorbi româna

Exemple:

• El/Ea vorbeşte româneşte acum, în acest moment, aici, la radio, în casă, la servici, la facultate, la grădiniţă, la şcoală, în clasă, cu copiii, cu prietenii, cu colegii etc. (când? unde? cu cine?)
• Cum nu înţelegi, că doar nu vorbesc chinezeşte (turceşte), ci (vorbesc) româneşte !
• Cum adică nu pricepi ?! Doar vorbesc româneşte şi nu chinezeste (turceşte) !
• El/Ea nu vorbeşte, ei nu vorbesc prea bine/nu vorbesc corect româneşte.
• Oamenii din acea zonă nu vorbesc o română corectă, ci una stîlcită.
• Nu toţi locuitorii României vorbesc o română corectă.
• Mulţi români, care au plecat chiar de puţin timp din ţară, vorbesc prost româneşte, dar ceea ce este şi mai grav, mulţi din ţară pocesc limba, vorbesc agramat şi folosesc barbarisme în mod excesiv. [Oare de ce? Oare dintr-un soi de snobism invers ?! Sau poate că este mai « şic » să vorbeşti stricat...]
• Copiii multor cetăţeni români plecaţi din ţară nu vorbesc prea bine/vorbesc rar/vorbesc foarte prost/vorbesc incorect sau nu vorbesc deloc româneşte.
• Ei nu prea au ocazia să vorbească româneşte./Nu prea au ocazia de a vorbi româneşte.

Iată cîteva verbe care pot fi asociate cu adverbul "româneşte" :
a vorbi, a gândi/gîndi, a simţi româneşte - adică a vorbi, a gândi, a simţi într-un anumit fel,

dar:

• a scrie în română
• a (nu) cunoaşte (bine) limba română sau româna
• a învăţa să vorbească româneşte (a învăţa româneşte n'est pas correct !)
• a şti să vorbească româneşte
• a înţelege când se vorbeşte româneşte
• a-l înţelege pe cel/a o înţelege pe cea care vorbeşte româneşte/a-i înţelege pe cei/a le înţelege pe cele care vorbesc româneşte

- Copile, tu nu ştii să vorbeşti româneşte ? Tu nu înţelegi româna?

NB: Deşi auzim frecvent "a (nu) înţelege româneşte", este de preferat "a înţelege limba română sau româna", deoarece verbul "a înţelege" ar trebui să fie urmat fie de un alt verb, care să poată fi asociat cu adverbul "româneşte", fie de un obiect (complement direct): ce anume întelegem? limba română sau româna, franceza etc.

Exemple cu adjectivele: român,-ă, românesc, românească

• cântare, datină, tradiţie, muzică, mâncare tradiţională românească, moldovenească, ardelenească, oltenească, muntenească etc., dar, atenţie: substantiv feminin + dobrogeană, bucovineană, basarabeană
• cântec, joc, dans, grai, port, obicei românesc, ardelenesc etc., dar substantiv masculin sau neutru + dobrogean, bucovinean etc.
• dicţionar, ghid român-francez, francez-român
• cultura, literatura, limba, gramatica română (sau gramatica limbii române)
• profesor, medic, sportiv român (adjectiv care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul pe care-l însoţeşte)
• Ateneul Român
• poporul român
• naţiunea română
• de origine, de naţionalitate română
• a avea cetăţenie sau cetăţenia română
• a fi cetăţean român
• Institutul Cultural Român
• Academia Română
• Enciclopedia Română
• Ţara Românească

Framboise

en fait, c'est:
1. a învăţa (infinitiv) + să vorbească (conjunctiv, pers. a III-a, sg.)

• eu învăţ să vorbesc
• tu înveţi să vorbeşti
• el, ea învaţă să vorbească
• noi învăţăm să vorbim
• dvs., voi învăţaţi să vorbiţi
• ei, ele învaţă să vorbească

Pour réviser le conjonctif: Le Conjonctif - Conjunctivul


Mai este posibilă şi o construcţie cu infinitivul:

2. a învăţa + verb la infinitiv: el, ea învaţă a vorbi, a scrie, a merge etc.

è Această structură era mai frecvent întilnită în româna mai veche, atît în limba literară cît şi în unele dialecte; totuşi ea se mai păstrează încă pe ici, pe colo.

Exemple:

• “De când se ţine minte, l-a atras buchea cărţii - a învăţat a citi cu mult înainte de a păşi”. - [timpul.md]

• “Partidul de guvernământ a învăţat a face promisiuni, fără a le realiza. - [timpul.md]