danutza

Buna ziua tuturor!
Dragi prieteni, de curand in Romania Academia Romana publicat noul Dictionar Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (DOOM 2) aduce 3.500 de modificari, prin introducerea unei serii de neologisme, a unor noi reglementari in privinta despartirii in silabe a anumitor cuvinte si a scrierii sub o forma diferita a altora.
Autorii DOOM-ului spuneau, atunci cand lucrarea a fost lansata, ca limba evolueaza si ca aceste modificari erau mai mult decat necesare.
În cele ce urmează vã prezint, însoţite de câteva exemple, principalele modificări introduse în DOOM (Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic) faţă de prima ediţie a dicţionarului, modificări care afectează normarea sub diverse aspecte a unor cuvinte.
>Normele actuale recomandă formele Bahus, Damocles - cf. şi expresia consacrată sabia lui Damocles -, Menalaos, Oedip [ödip] (cf. şi redarea titlului tragediei antice Oedip rege şi a titlului operei lui George Enescu), Procust, nu Bacus, Damocle, Menelau, Edip, Procust.
>Numele anumitor personalităţi, provenite din limbi scrise cu alfabetul chirilic, pot fi ortografiate atât conform tradiţiei româneşti, cât şi normelor actuale de transliterare: Dostoievski/Dostoevski.
>Se revine la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui negativ compus niciunul, niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun, nicio, care se încadrează într-un întreg sistem la care se aplică de mult aceleaşi reguli. Se scriu intr-un cuvant: niciunul, niciuna, niciun, nicio - dupa modelul: vreunul, vreuna, vreo, vreun. Exceptia se aplica in cazul in care "nici" are valoare de adverb sau conjunctie. Ex: Nici unul, nici altul n-a venit.
> Despartirea la capat de rand se poate face fie pe baza de pronuntare (ex: i-ne-gal, de-zo-bis-nu-it, a-nor-ga-nic), fie pe baza structurii cuvintelor, tinand seama de elementele constitutive, in special prefixe (ex: in-e-gal, dez-o-bis-nu-it, an-or-ga-nic).
> Adaptari: bodyguard/ bodigard, cocktail/ cocteil, pizza/piza
> Forme noi de plural: anacolut/ anacoluturi, algoritm/ algoritmuri, aragaz/ aragaze, joben/ jobene etc.
> Forme verbale noi: (eu) continuu/ continui; - a mirosi are la indicativ prezent, persoana a III-a plural, forma (ei) miros (nu (ei) miroase);
> Adverbul "odata" se va scrie legat: "Odata ce am stabilit aceste reguli, le vom respecta"
> Sunt corecte ambele forme: anteturi/antete, capsune/capsuni, cirese/ciresi, ferastrau/ fierastrau, ligheane/lighene, tumoare/tumora.
> - s-au admis, atât la cuvinte vechi, cât şi la cuvinte mai noi, unele forme ca variante literare libere: astăreală / astereală, becisnic / bicisnic, cearşaf / cearceaf, chimiluminiscenţă / chimioluminescenţă, corijent / corigent, delco / delcou, diseară / deseară, fierăstrău / ferăstrău, filosof /filozof, luminiscent / luminescent, muschetar / muşchetar, pieptăn / pieptene, polologhie / poliloghie, tumoare / tumoră;
- s-au eliminat unele forme sau variante, recomandând (numai) acciză, astm, azi-noapte, carafă, chermeză, chimioterapie, container, crenvurst, a dăula, de-a-ndăratelea, a dispera, fiică, a fonda, israelian, lebărvurst, luminator, machieur, machieuză, maseur, maseuză - ca şi cozeur, dizeur, dizeuză -, marfar, magazioner, mesadă, pricomigdală, zilier, nu (şi) acciz, astmă, as-noapte, garafă, chermesă, chemoterapie, conteiner, de-a-ndăratele, a dehula, a despera, crenvurşt, fiică [fĭică], a funda, izraelian, lebervurşt, luminător, machior, machieză, masor, mărfar, magaziner, misadă, picromigdală, ziler etc.;
Dragii mei, vã las sã meditaţi puţin la aceastã stâlcire, ciuntire, maltratare a limbii române -o limbã nuanţatã, armonioasã şi frumoasã.
Mulţumesc anticipat pentru timpul acordat acestui articol şi aştept rãspunsurile voastre!
Danutza

__________________
Danutza

Framboise

Draga mea,
se pare cã aceia care si-au luat dreptul de a mutila limba, sunt ignoranti în materie de etimologie sau - si mai grav - vor sã imite alte limbi romanice, altfel spus, vor "sã se alinieze". De ex., în spaniolã se zice "ningun, ninguna" pentru "nici unul, nici una", dar domnii de la Academie ignorã faptul cã în spaniolã nu existã un cuvînt de sine stãtãtor "ning" asa cum existã în românã "nici".
Si ei mai vin si cu alte argumente care nu tin, anume cu "vreun, vreo; vreunul, vreuna", fiindcã nu existã nici un pronume de sine stãtãtor "vre".

Astfel de "reglementãri" denotã fie o profundã necunoastere a limbii române, fie rea-vointã (mutilare cu bunã stiintã) si cameleonism într-un anumit context politic european.

Eu propun urmãtoarele:

1. sã adoptãm strategia ursului: "Câinii latrã, ursul îsi vede de drum" sau

2. cea a pietrelor: "Apa trece, pietrele rãmân."

adicã:

Sã refuzãm aplicarea unor astfel de reguli aberante, sã nu cumpãrãm astfel de dictionare si sã ne exprimãm deschis dezacordul.

FlorinU

Framboise,

Normele ortografice actuale în România prevăd scrierea cu „â” şi nu cu „î” în interiorul cuvintelor, în afara cuvintelor compuse, de tipul „reîncepere, reîncadrare, neînţeles” etc.
Deci „până” şi „cât”.

P.S. - Just trying to be helpful, not lecturing you!

Framboise

Bună seara, FlorinU şi muţumesc pentru bunele tale intenţii !

În cele ce urmează, voi încerca să explic poziţia mea în privinţa reformelor ortografice în general.
Normele în discuţie (cele din 1993) nu-mi sunt străine, dar nu le aplic din revoltă faţă de această reformă făcută în pripă, fără a fi ţinut seama de etimologia cuvintelor. La fel fuseseră şi normele anilor de ocupaţie sovietică, în care unii, deveniţi academicieni peste noapte, încercau să transforme - cu orice preţ! - româna într-o limbă de origine slavă. Nu ştiu care au fost intenţiile de data aceasta, deşi am bănuielile mele, însă ştiu un lucru, anume că este foarte important pentru orice limbă să aibă acces la propria ei istorie. De aceea, ar trebui să i se acorde mai multă atenţie etimologiei.
Pe scurt, utilizarea adecvată a grafemelor îşi va avea totdeauna rostul ei, anume acela de a transmite informaţii despre devenirea limbii.

Să luam un exemplu: [la singular] cuvânt - [la plural] cuvinte (şi nu cuvante !) Cine ar putea să explice prezenţa lui â aici? După ce fel de criterii s-a lucrat? Fonemul î nu provine cumva din e*, în loc de i sau a? Deci care este forma corectă: cuvênt*, cuvînt sau cuvânt? [*dacă provine din Lat. conventum]

Sunt departe de a mă considera expertă în etimologia limbii române, (deşi etimologia în general mă interesează foarte mult), dar încerc să ţin cont de ceea ce ştiu deocamdată despre ea, continuând să o descopăr treptat. De aici şi aparenta-mi inconsecvenţă în utilizarea grafemelor â şi î, ca să nu mai vorbesc de tentaţia tot mai puternică de a utiliza vechiul ê, în unele cazuri.
De altfel, sunt de părere că unele simplificări (mai ales cele forţate), mai mult complică lucrurile şi duc la lenevirea creierului.
În general, am rezerve faţă de astfel de reforme făcute la repezeală. O limbă se modelează singură, după propriile ei legi şi aceasta se face în timp şi în nici un caz în mod forţat. De aceea, înainte de reforma din '93, ar fi fost necesar un studiu aprofundat al limbii române, din care criteriul etimologic nu ar fi trebuit să lipsească.
Din aceleaşi motive nu sunt de acord nici cu ortografia precedentă reformei din 1993, care la rîndul ei, nici ea nu respectase etimologia şi cred că nici cele din anii 50, care fuseseră impuse din motive pur politice şi deloc lingvistice.
Deci voi căuta mai departe...

***********************
În 1996 s-a iniţiat o reformă şi în ortografia limbii germane, ceea ce a declanşat o adevărată revoltă din partea majorităţii vorbitorilor de germană. În Germania şi Austria, de ex., există o mişcare împotriva acestor măsuri, iar în fruntea ei se află scriitori ca Siegfried Lenz, Elfriede Jelinek, Günter Grass (de fapt, Graß) ş.a., care şi-au dat seama că nu considerente lingvistice au stat la baza reformei, ci altele cu caracter comercial... Ori acesta nu este un motiv serios pentru a intra cu bisturiul într-o limbă, în plus, nu este de nasul editurilor să facă reforme lingvistice !
Revolta continuă!

FlorinU

Bună, Framboise!

Nici eu nu susţin reformele lingvistice şi votez întru totul cu tine în privinţa ideii că o limbă se formeză şi se dezvoltă singură iar noţiunea de a norma o limbă este cel puţin nenaturală, ca să nu spun mai mult. Rolul lingvistului ar trebui mai să fie de constatare şi consemnare a fenomenele acestui organism viu care este limba unei naţii mai degrabă decât să impună schimbări.
La mijloc există şi motive mult mai nedemne de această profesie. Unii urmăresc să rămână în istoria limbii române prin ceva, alţii, mai puţin pretenţioşi, se mulţumusc să-şi întregească veniturile prin publicarea noilor dicţionare ortografice ş.a.m.d.
Simplul motiv pentru care observ aceste aspecte ortografice şi, nolens volens, le aplic dupa reguli, este meseria mea.
De exemplu, una din ororile la care sunt supus de la apariţia noului dicţionar ortografic DOOM 2 este scrierea lui „nicio” şi „niciun”. Este o imbecilitate lingvistică fără seamăn. Lăsând la o parte faptul că s-au asociat două părţi de vorbire total diferite, acest lucru complică şi mai tare gramatica. Ortografia e una dar să schimbăm şi gramatica?
Unde mai pui că există situaţii care forţează despărţirea acestui nou născut al dragii noastre limbi române, chiar şi fără voia legiuitorilor limbii, ca în exemplul
„Nici măcar o carte” - nu se mai poate scrie „nicio” legat. Şi atunci ce facem cu analiza gramaticală? O dată îl analizăm ca o singură parte de vorbire, apoi, în cealaltă situaţie, ca două părţi?

Sunt convins că aceste reforme sunt nişte capricii în cel mai bun caz dar, mă repet, dată fiind natura ocupaţiei mele, sunt obligat să le respect pentru că, altfel, s-ar considera greşeli.

Interesant subiectul şi aş vrea să văd cât mai multe păreri şi argumente!

Florin

Framboise

Iniţial, fuseseră două discuţii separate: "Limba noastră-i o comoară" şi "reforme ortografice discutabile", dar avînd în vedere subiectul lor comun, reformele ortografice, m-am gândit că ar fi mai bine să le unesc. Totuşi, s-ar putea ca unora dintre voi, mesajul nr.3 (publicat de FlorinU) să vă pară un pic abrupt, fără vreo legătură cu precedentul; de aceea, v-aş ruga să ţineţi seama de faptul că acest mesaj provine dintr-un alt fir de discuţie, în care eu nu respectasem actualele norme ortografice.

Sper ca acest mic inconvenient să nu vă ţină departe de discuţia noastră.