danutza

Salutari tuturor!
Ma bucur sa aud ca mi se mai alatura la discutii noi prieteni, desi nu sunt nici eu in forum de mult timp! Sper ca ati petrecut un Paste fericit cu totii (atat cei catolici cat si ortodicsii) si va urez pentru viitor lumina in cuget, caldura in suflete, liniste si numai bucurii.
Va pupa cu drag Danutza.

__________________
Danutza

Calare

Merci Framboise,
Acum e ceva mai bine, ca la soare te poti uita, da' la strutzu' ala...

Aici e o atmosfera asa cam... framboise (nimic personal, Framb. :-)). ), in cafeneaua in care imi beau cicoul zilnic atmosfera e mult mai agitata, dar cum mustaria functioneaza de vreo 7-8 ani, lumea a avut timp sa se "acomodeze". Simpatii, antipatii, opinii divergente sau convergente, au dus la "mica schisma". Cand cafeneau principala a fost inchisa, musterii s-au impartit in doua cafenele, un fel de republicanii si democratii.
Cam atat pt azi.

danutza

Salutari dragi prieteni: Framboise, Joe_Gold, Dannysses, Anarvorig, Micha, Andreea-Seattle, Calare
Ma bucur ca sunteti interesati de limba romana, dar pe la cafenea vad ca treceti mai rar. Pacat!!! Mi-ar placea sa purtam aici tot felul de discutii si pentru ca traim in diferite colturi ale lumii sa aflam unii de la altii diverse lucruri.
Eu sunt vorbitor nativ de limba romana, limba franceza am studiat in scoala (12 ani) dar pentru ca nu vorbesc in mod curent nu ma pot exprima foarte bine, engleza invat acasa singura cu dictionarul si calculatorul, iar limba greaca o cunosc foarte bine caci am locuit in Grecia 4 ani. Sunt de profesie economist, imi place foarte mult meseria mea, dar pentru limba si literatura romana am o mare pasiune: gramatica, etimologie, morfologie, ortografie etc.
V-am spus despre mine ceea ce am considerat ca v-ar interesa si astept cu nerabdare sa comunicam prin intermediul cafenelei.
Danutza
!!!Treceti mai des pe la cafenea!!!

__________________
Danutza

Framboise

Bunã seara, Dana !

Si eu sunt interesata de limba românã, dar sunt si foarte contrariata de unele modificãri survenite în ultimii ani. Mã refer la noua ortografie(desi are deja vreo 12 ani, daca nu mã însel) , care pare sa ignore complet etimologia unor cuvinte sau chiar dã impresia cã ar vrea s-o ascunda. Si ar mai fi ceva: masculinizarea fortatã a multor cuvinte, în special când este vorba de profesii; de ex. profesor, avocat, istoric etc. Nu de mult am auzit o tînãrã prezentându-se astfel: "sunt student la facultatea X." Acestea sunã straniu si dau o notã artificialã limbii.
Pun pariu cã aici e o influentã a limbii engleze ...
Si pentru cã veni vorba, se face prea mult uz de anglicisme în româna actualã, ceea ce mã trimite cu gândul/gîndul* la coana Chirita si al ei "furculition".
Mai sunt apoi unele cuvinte deja repetate pînã/pânã** la saturatie, rostite pe la TV sau scrise prin diverse articole:
implementare, impact, comunitar, oportunitate, aliniere etc.

Româna are un lexic extrem de bogat, este o limbã nuantatã si frumoasã, iar maltratarea ei mã deranjeazã. De aici si constatãrile cu iz critic de mai sus !

* si ** - în cele doua cazuri am încã nedumeriri în legãturã cu etimologia.

Deocamdatã ma opresc aici si sper totusi ca stilul meu, ce tinde uneori spre sarcasm (recunosc !), sã nu te/vã îndepãrteze. As prefera ca punctele enumerate mai sus sa devinã chiar subiecte de discutie, însa nu si de disputã.

danutza

Draga Framboise,
Felicitãri pentru cunoştinţele dvs./tale, sunt foarte încântatã sã pot discuta cu cineva despre problemele acestea.
Pot sã spun cã,în ultimii ani, eu am observat cam din perioada 1993-1995 şi pânã în prezent,limba românã a început sã fie „mutilatã” – dovadã stau exemplele pe care le-ai dat şi tu.
Ca sã pot explica puţin, aşa cum am perceput eu aceastã schimbare iatã câteva din cugetãrile mele:
- pe vremea comunismului accesul la informaţie era foarte redus, majoritatea populaţiei din România nu cunoştea PC-ul; limbile de circulaţie internaţionalã care erau predate la şcoli conţineau un vocabular redus, sãrãcãcios; iar la şcoalã în privinţã limbii şi litaraturii române era stricteţe mai mare în sensul cã se urmãrea acumularea unui volum mai mare de informaţii;
- dupã revoluţie lucrurile s-au schimbat: a început utilizarea calculatoarelor, accesul la informaţie este mai liber, iar „democraţia” la şcoalã a fost înţeleasã în sensul greşit al cuvântului, adicã profesorii nu-si mai dau interesul ca toţi elevii sã plece acasã cu anumite cunoştinţe, iar elevii nu-şi dau silinţa de a studia prea mult acasã;
- cum ne tot lovim de limba englezã peste tot (calculator, internet, muzicã, jocuri etc…), de ce sã nu o şi adoptãm, zic unii;
- sunt foarte mulţi tineri şi copii care folosesc cuvinte din limba englezã în mod uzual: ok, thanks, bye bye, see you, kiss you, love you, call you/me, etc…, însã mare parte a acestora nu cunosc sau nu vorbesc corect limba românã.
Referitor la masculinizarea forţatã acum este o „modã” de a vorbi astfel, eu chiar am întrebat pe cineva de ce spune ca este „doamna profesor” şi mi-a rãspuns cã „aşa e moda!”.
Despre cuvintele care se repetã la tot pasul pot sã spun cã sunt cuvinte noi pentru românii postrevoluţionari, cuvinte ce nu erau permise de regimul comunist, şi cum acestea au legãturi şi cu europenizarea României pentru unii este tot „la modã”, alţii vor sã dea impresia cã ştiu mai multe, iar unii sã fie şi ei în mijlocul atenţiei; am observat ca genul acesta de cuvinte atrage atenţia: integrare, universalizare, structuri atlantice sau europene etc…
Atât pentru astãzi, sper sã-ţi facã plãcere aceastã lecturã!
Pe curând, Danutza

__________________
Danutza

Framboise

Dragã Dana (Danutza), multumesc pentru felicitãri !

Sigur cã mi-a fãcut plãcere rãspunsul tãu! În sfârsit am si eu cu cine discuta despre chestiunea poluãrii limbii, fiindcã eu asa vãd fenomenul acesta, prezent si în alte limbi. (Probabil cã germana este cea mai marcatã de anglicizare si tot din maimutãrealã, cel putin la o primã privire.)
De fapt, chestiunea este mai gravã decât pare a fi. De ce cred eu asta ? Daca ne uitãm si la continutul « cuvintelor de actualitate », devenite internationale, ei bine, ele au rolul de a îndoctrina, de a transmite unele mesaje frontale sau subliminale, spre a obisnui multimea cu ceea ce va sã vinã. Metoda e aceeasi ca pe timpul comunismului, (îndoctrinare prin repetitie), doar cã mesajele actuale sunt mai … « europene », sau de-a dreptul « globale » !

[Scriai de “europenizarea României”. Într-adevãr, la modul acesta se vorbea si se mai vorbeste chiar la înalt nivel, sunând ca o provocare, de parcã România nu ar fi europeanã, de când hãul si bîrgãul... Dar e clar cã si aici este vorba de o strategie, adicã de a-i complexa pe români pentru ca ei sã o considere ca pe o onoare ce li s-ar face.]

Dar sã revin la problema strict legatã de limbã. Prin adoptarea unor cuvinte, expresii etc. dintr-o altã limbã, si prin intrarea lor în circuitul limbajului de toate zilele, cuvintele proprii limbii respective trec “în rezervã”, adicã în lexicul pasiv si treptat ele sunt uitate, considerate “învechite”, si astfel generatiile urmãtoare pierd accesul la un gen de informatie, continutã tocmai în acele cuvinte sau moduri de exprimare. Apare deci o rupturã de comunicare între generatii. Si aici nu mã refer la generatiile de peste secole, ci la cele contemporane. Sã ne imaginãm cum decurge o conversatie între bunici, copii, nepoti.

Un alt aspect ar fi armonia limbii, pentru cã fiecare limbã are un ritm al ei si o linie melodica specificã, ori acesti "intrusi" nu fac decât sã aducã dizarmonie. Dacã de dragul modei se adoptã orice si oricum, atunci moda este o plagã !

Tu ce pãrere ai, Danutza ? (îmi dai voie sã-ti zic uneori, Dana în loc de Danutza ?)

danutza

Zmeurico, bineînţeles cã-ţi dau voie sã-mi spui Dana sau Danutza, oricum amândouã derivã din numele meu: Daniela.
Mã bucur sã aflu ca avem unele pãreri comune, cã suntem de acord cu aceleaşi lucruri şi cum se mai spune pe la noi: ”Aceeaşi Marie cu altã pãlãrie!” (referitor la îndoctrinare şi comunism).
Problema cea mai mare, din punct de vedere al adevãratei limbi române este cã din ce în ce mai puţini oameni respectã într-adevãr lucrurile de valoare: ţara, naţionalitatea, drapelul, limba, obiceiurile şi tradiţiile, etc… Îmi permit sã spun asta pentru cã am întâlnit în strãinãtate români cãrora le era ruşine cu originea lor; sunt în România oameni care nu ştiu ce reprezintã culorile steagului nostru, de asemenea sunt foarte mulţi aceia care folosesc anumite cuvinte fãrã ca mãcar sã le cunoascã sensul, iar referitor la obiceiuri şi tradiţii mulţi tineri din ziua de azi nu ştiu de existenţa anumitor rituri şi nici nu respectã desfãşurarea acestora.
Comunicarea între bunici, copii şi nepoţi eu o vãd foarte dificilã, punem şi problema „conflictului dintre generaţii” dar şi cea a limbajului este destul de elocventã. Nu cred cã ar exista o rezolvare a acestei probleme, mai ales cã fenomenul se manifestã în mai multe locuri şi cam în acelaşi timp.
„Intruşii” pe mine mã zgârie efectiv la ureche.
Dragã Framboise, sper cã noi ne vom înţelege foarte bine în limba românã!!!
Te salut,
Danutza

__________________
Danutza