Framboise

DUMINICA ORTODOXIEI

De ziua Ortodoxiei şi a ortodocşilor din întreaga lume, ne urez nouă, tuturor să avem parte de puterea şi voinţa de a cunoaşte cu adevărat Ortodoxia, anume de a o înţelege cu mintea, cu inima şi cu sufletul, dar mai ales să avem parte de fericirea de a o trăi!

În continuare, vă ofer un extras dintr'un articol scris de Pr. Dumitru Stăniloae, articol apărut în revista "Teologie şi viaţă", Nr. 4-5, 1991:

De ce suntem ortodocşi?

„Ortodoxia ne-a menţinut ca un neam unitar şi deosebit, cu un rol important între popoarele din Orient şi Occident. Ea ne-a dat puterea să ne apărăm fiinţa faţă de îndelungata ofensivă otomană, constituind un zid de apărare şi pentru popoarele din Occident, deşi, pe de altă parte, ne-a ajutat să ne apărăm fiinţa şi faţă de unele din popoarele vecine din Occident. Am apărat prin ea poarta Occidentului în faţa avalanşei otomane, dar ne-a fost şi o poartă care ne-a apărat de pofta de stăpânire şi de nimicire a unor popoare din Occident. [...]

Fără Ortodoxie istoria noastră n-ar fi dobândit gloria din vremea lui Mircea cel Bătrân, a lui Mihai Viteazul, a lui Ştefan cel Mare şi a altor voievozi.
Dar Ortodoxia nu ne-a dat numai puterea să ne apărăm fiinţa naţională şi liniştea Occidentului, ci ne-a dat şi puterea să contribuim la menţinerea popoarelor (grecilor şi slavilor) din Balcani. Ţările noastre au adăpostit cultura acelor popoare şi le-au dat puterea să se dezvolte şi totodată să se menţină chiar ajunse sub jugul otoman. Am susţinut mănăstirile din Sfântul Munte, bisericile şi mănăstirile din acele ţări, inclusiv cele din Ţară.

Prin Ortodoxie poporul nostru a jucat, ca un fel de centru, un rol apărător pentru Orientul şi Occidentul european. Câtă vreme Europa a stăpânit, prin cruciade şi în alte forme, popoarele din Răsăritul ei, poporul nostru a avut un rol pozitiv şi pentru Apusul şi pentru Răsăritul european. Rolul acesta îl vom putea îndeplini şi în viitor. Ca popor latin ortodox, prin latinitate putem apela la popoarele din Occident să dezvolte relaţiile ecumenice cu creştinismul răsăritean, făcând posibilă o sinteză între spiritualitatea ortodoxă şi naţiunile occidentale, iar celor din Răsărit dându-le puterea să realizeze aceasta între Ortodoxia lor şi spiritul organizator al civilizaţiei occidentale.

Dacă poporul nostru s-ar rupe de Ortodoxie, ar înceta rolul lui de punte vie între Orient şi Occident, dar şi caracterul de sinteză unică a spiritualităţii lui între celelalte popoare, adică identitatea noastră cu totul deosebită, căci n-am format şi nu formăm numai o punte exterioară între popoarele din Occident şi cele din Orientul Europei, ci şi o sinteză spirituală originală între ceea ce le este propriu unora şi altora. Iar aceasta ne distinge nu numai de popoarele din Orient şi de cele din Occident, ci şi de popoarele ortodoxe din Orient.
Noi unim, în spiritualitatea noastră, luciditatea latină sau încrederea în înţelegerea raţională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepătrunse a existenţei, propriu popoarelor din Răsăritul Europei. Dar noi, ca latini, aducem în taina lucrurilor şi a persoanelor totodată o lumină, mai accentuată decât popoarele slave, dar o lumină care nu mărgineşte, ci defineşte şi care este proprie popoarelor occidentale. In privinţa aceasta suntem mai aproape de spiritualitatea creştină primară, rămasă prezentă şi în spiritualitatea poporului grec, deşi cu o mai redusă trăire sentimentală a acestei lumini decât în spiritualitatea românească.
Poporul nostru aduce în aceasta înţelegerea accentuată dar şi simţită a tainei ca lumină, o sensibilitate şi un echilibru al înţelegerii şi al simţirii.
N-avem în acestea nici o tendinţă spre trezvia, oarecum mai rece, occidentală, pentru că pornirea fierbinte a pasiunii întunecate şi nemărginite se iveşte uneori ca reacţie împotriva primei. Noi avem echilibrul delicateţei în această înţelegere luminoasă şi plină de un respect profund faţă de taina nesfârşită a persoanelor şi a lumii în general, trăită în bucuria comuniunii. Prin echilibrul acesta suntem străini de orice unilateralitate, preţuind toate lucrurile, toate persoanele, toate faptele în importanţa lor, ca să nu mai vorbim de echilibrul românesc general între Orient şi Occident.

Vrem să ne pierdem unitatea noastră în această identitate unică, echilibrată, cuminte, fărâmiţându-ne în tot felul de grupuri neoprotestante, unilaterale, extremiste, care îşi afirmă în mod superficial orgoliul lipsei de păcat şi critică pe ceilalţi ca plini de toate păcatele, necunoscând conştiinţa smerită a imperfecţiunii proprii şi a delicateţei respectului tainei celorlalte persoane?
Sau vrem să ne pierdem în haosul întunecat al confundării tuturor într-o esenţă care nu cunoaşte un Dumnezeu al comuniunii şi iubirii interpersonale pe care o cere aceasta şi de la noi, lăsându-ne atraşi de confundarea tuturor într-o esenţă indefinită, cum face budismul, şi, în general, religiile orientale care văd fundamentul indistinct al lumii acesteia ultima realitate?

Dar prin ultimele descrieri ale spiritualităţii noastre creştine am trecut de la reliefarea importanţei Ortodoxiei pentru neamul nostru la prezentarea valorii ei în ea însăşi.
Prin Ortodoxie ne-am păstrat credinţa creştină de la început, sau adevărata credinţă, primită o dată cu începuturile existenţei noastre ca neam, această credinţă constituind astfel o componentă esenţială a spiritualităţii noastre." ....

__________________

anarvorig

Ce-i asta ? Pentru ce ?

N-am stiut că eşti aşa de religiosa !

__________________

Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul
il a un fer à cheval, il lui en faut encore.....3 et .......le cheval

Framboise

De fapt, ce anume te sperie?

Şi dacă ai fi ştiut, ce-ar fi fost?

În orice caz, dragă Anarvorig, dacă ai întrebări sau nelămuriri cu privire la Ortodoxie, îţi voi răspunde cu plăcere în măsura în care mă voi pricepe.

__________________

Claudia77

Dragă Framboise,
Mulţumesc mult pentru a dezbate acest subiect.Şi cât adevăr în articolul profesorului, Dumitru Stăniloae.
La mulţi ani la toţi ortodocşi!

__________________
Minte sănătoasă în corp sănătos-Mens sana in corpore sano.

Framboise

Cu multă, adîncă şi adevărată plăcere, dragă Claudia!

Articolul este mult mai lung şi foarte bogat în conţinut, dar pentru început, m-am rezumat la acest fragment.

De la Pr. Stăniloae şi de pe la alţi sfinţi Părinţi ce mai putem afla adevărul despre istoria neamului românesc, ca şi despre limba română şi multe altele ce ţin de identitatea românilor, că de prin cărţile de istorie alternativă aflăm numai năzbîtii, iar din mass media ..., mai bine mă abţin.
Se spune că popoarele care nu-şi cunosc istoria, riscă să o repete sau şi mai grav, riscă să le-o inventeze alţii.

În altă ordine de idei, craiovenii nu simt oare lipsa IPS Teofan ?

__________________

gakusenjb

Mulţumesc Framboise că ne-ai adus aminte de ziua Ortodoxiei. Eu sincer nu ştiam că a fost ieri aşa că îţi mai mulţumesc încă o dată.

Trăiască Ortodoxia!

__________________
日本語

If you want to translate something from Romanian to English or from English to Romanian just PM me and I'll try my best.

Framboise

Quote:

Mulţumesc Framboise că ne-ai adus aminte de ziua Ortodoxiei. Eu sincer nu ştiam că a fost ieri aşa că îţi mai mulţumesc încă o dată.

Dragă Adrian, fie ca această aducere aminte să îţi fie şi să ne fie tuturor de folos sufletesc !
Duminica Ortodoxiei este prima Duminică din Postul mare. De exemplu, anul trecut, a căzut pe data de 16 martie.

Quote:

Trăiască Ortodoxia!

Ortodoxia este pururi vie prin adevărul pe care, de două mii de ani încoace, îl apără.
"Ea este cea care a păstrat adevărul întreg, iar Crezul este cel pe care Sfinţii Părinţi ai Bisericii l-au formulat în primele două sinoade ecumenice. Fără nici un adaos şi fără nici-o ştirbire ! Toate celelalte biserici au adăugat ceva sau au ştirbit ceva. Noi l-am păstrat întreg!” - aflăm de la IPS Bartolomeu Anania.

Adevărul acesta va trebui apărat în continuare, fiindcă, mai ales de când cu mişcarea ecumenistă*, se lucrează iar puternic la slăbirea Ortodoxiei.
Oare de ce? Poate pentru că, printre altele, Ortodoxia mai înseamnă şi o conştiinţă trează, care nu se lasă uşor înşelată, mai ales când sunt în joc preţioasele valori ale omului ca persoană (şi nu ca individ!), pentru care sufletul joacă un rol primordial, esenţial. Or acestea sunt considerate ca impedimente serioase în procesul de globalizare, care are ca obiectiv, printre altele, omogenizarea omenirii la un nivel foarte jos.

*mişcarea ecumenistă nu are nimic în comun cu sfintele sinoade ecumenice din primele secole ale Bisericii Creştine !

__________________