View Single Post
Old 07-11-2017, 09:00 PM   #1 (permalink)
Savant Cosinus
Oare voi fi silitor ?
 
Savant Cosinus's Avatar
 
Join Date: Jul 2010
Posts: 1,361
Savant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond reputeSavant Cosinus has a reputation beyond repute
Default Amintirea mea cea mai bună a României

Am fost primit într-o familie la Ploiești, spre sfârșitul sejurului. O doamnă văduvă, prietenă alor prietenilor mele, cu fata ei. Am fost primit într-un mod adorabil, foarte călduros. Domnia sa are o casă mică într–o stradă liniștită - cu toate că n-am văzut-o în întregime, poate nu este atât de mică. Casă e marginată de o curte umbroasă, în spatele al carei se găsește o gradină, pe care n-am vizitat-o. Am luat aperitivul la exterior, la răcoare. Cu toți am amestecat româna și franceza în discuțiile noastre, dat fiind că prietenul nostru rusesc nu vorbește multă romănă. Așa ne am descurcat, iar dânsul ne a putut urmări.
După aperitiv, doamna ne a dus să vizităm locașurile interesante ale orașului. Ne a invitat – notați- la muzeul de arte ca și la muzeul ceasului. Aoleu, prietenilor, muzeul de arte în mod deosebit, o splendoare ! Deja la sosire, el este găzduit într-o fostă vila burgheză de toată frumusețea, cu un hol impunător, cu coloane de marmură aurite la poală și la capitel. Scara de onoare este încadrată de doua statui de femei purtând cât o torță. Ghida ne a dat voie să luam câteva poze, doar a rugat să nu le publiăm pe internet. Păcat pentru voi . La etaj sunt tablourile din perioda de la sfârșit secolului alui XIXa, până la începutul secolului alui XX a. Am fost privilejiați : fiind cei singuri vizitători la acel moment, aveam pe ghida la îndemâna doar pentru noi cei trei. O doamnă foarte competentă, învățată și inimoasă. Am văzut picture ale lui Theodor Aman, întemeiător al școlii de pictură românească, ale lui Barbu Iscovescu, ale lui Niccolo Livaditti.. multe ale lui Nicolae Grigorescu, mai multe ale lui Ștefan Luchian, ale lui Ion Andreescu. La fiecare stațiune, aveam explicațiile ale ghidei și alei gazdei noastre. Îmi făceam o baie mare de cultură, iar mă gândeam : Cât de norocos sunt, aflându-mă acolo, la calm, în mijlocul al atâta frumuseți !

În urma acestui muzeu, am vizitat pe muzeul ceasului. Acolo am văzut la lucrare imaginația ce a dovedit omul, de vremuri imemoriale, pentru a mășora timpul. Clepsidre, cadrane solare, ceasuri felurite, lucrate într-un mod magnific. Aceste dovezi din trecutul, odinioară obiecți de prestigiu, de afirmație unui statut social, aveau un farmec mișcător, cel al obiectelor demult iubite, iar lăsate la o parte.

Cele mai bune ajung. După hrană intelectuală, cea pamântească. Zău, cred că niciodată n-am mâncat ceva mai bun. La fiecare oară când primește musafiri, doamna gazda pregătește trei zile de timp. Am petrecut după-amiaza întreagă la masă, mâncând și bând puțin vin, sau un strop de țuică, stând la taifas, despre muzică clasică și cinema românesc. Bine, când am plecat, mă simțeam super bine : nicio greutate la stomac, nicio durere la craniu. Gazda noastră este o gospodină excepțională.
Am avut parte la felul întâi la ... feluri... felurite – scuzați sărăcie vocabularului - , brânze de mai multe soiuri, mâsline, sardele, ardei grași și iute... Erau atât de mult încât nu mă reamintesc de toate.

Apoi a venit ciorba de burte : o minune ! Cu o lingură plină de smântână și o cremă de usturoi, cu un pumn de busuioc proaspăt și mirositor. Topea în gura. Ce minune... Am fost primit ca un prieten de demult. Eu nu sunt bucătar, niciodată n-oi putea să-i dau înapoi acea ce mi-a dăruit !
Apoi a venit felul principal , o varză cu carne, o reușită, un miros, un gust, o textură ! Maman ! De ce n-am cunoscut asta mai devreme ? Acuma cel mai tare : fiind avertizată despre regimul meu, domnia sa pregătise o prăjitura fără zahăr : niciodată n-ai fi crezut că nu era zahăr la interior ! Nu știu cum s-a descurcat. O zână, o zeită, vă spun ! Jur, a fost demn de pelicula Ospățul lu' Babette !

Ca un ultim dar, am revenit în Franța cu o sticlă de țuică de-a casă în geamanteanu...

Last edited by Savant Cosinus; 07-11-2017 at 09:14 PM.
(Offline)   Reply With Quote