Quote:
Originally Posted by just_lau
sal!!am si eu un text de tradus ...de fapt unul destul de lung!!!daca se poate bine..dak nu...asta e!!!
LEGENDA LUI DRACULA
Unul dintre cele mai celebre personaje ale lumii, Dracula,cunoscut si sub numele de Vlad Tepes,se naste in anul 1431 la Sighisoara in casa in care tatal sau, Vlad II Dracul locuise timp de 5 ani si care mai exista si astazi, functionand ca restaurant, dar pastrand urmele unor vechi picturi din acele timpuri.
Legenda acestui faimos Dracula a pornit de fapt de la un personaj istoric, un personaj care a fost o figura-cheie pentru secolul al XV-lea in aceasta parte de lume. O varietate de motive au concurat pentru transformarea voievodului Tarii Romanesti in sangerosul vampir de astazi.
Aşa numitul "mit" îşi are începutul în momentul în care Vlad Basarab, tatăl viitorului voievod Vlad Ţepeş-Dracula, este primit în ordinul dragonului din care făceau parte numai capetele încoronate. Membrii acestui ordin obisnuiau sa poarte la gat un medalion reprezentand un dragon, iar oamenii,in momentul in care Vlad Basarab devine domn al Ţării Romaneşti, nefiind familiarizati cu imaginea dragonului, l-au poreclit Vlad Dracul.
Trecerea treptată de la Dracula, un domnitor care pedepsea cu cruzime pe rău făcători, la Dracula vampirul a fost făcută prin asocierea imaginilor din povestirile germane care sugerau pasiunea domitorului pt vărsarea de sânge.
Pe langa faima negativa adusa de numele de Draculea si de povestirile sasilor transilvaneni, la sfarsitul secolului al XIX-lea intervine un alt element hotarator pentru renumele ulterior al voievodului roman. Un irlandez, Bram Stoker, publica la Londra in anul 1897 romanul intitulat “Dracula, vampirul din Carpati”, bazandu-se pe credinte populare si pe elemente istorice deformate
In credintele populare din spatiul romanesc corespondentul vampirului in acceptiunea de oameni morti care isi parasesc noaptea mormantul si ratacesc printre oamenii vii pe care-i surprind in somn si le fac o multime de neplaceri si daune, le sug sangele si iau laptele de la vite, este strigoiul. Poate fi strigoi viu, “toata ziua isi vede de treburi ca ceilalti oameni, dar noaptea indata ce a adormit ii iese sufletul care se duce sa se intalneasca cu alti strigoi, iar trupul ramane ca mort pe pat. Sufletele acestor strigoi ucid copii si le sug sangele, iau mana de la vaci si de la semanaturi”. Se spune ca atunci, cand moare una dintre aceste fiinte despre care se crede ca a fost strigoi se vara prin inima o frigare inrosita in foc sau un par pentru ca sufletul ei sa nu mai poata iesi din mormant si sa nu mai chinuiasca oamenii noaptea.
In ceea ce priveste vampirul, cunoscut in folclorul romanesc sub denumirea de strigoi, de vampir este de mentionat faptul ca si in satele Branului se pastreaza credinta cu privire la existenta unor duhuri rele numite steregoi (varianta a strigoiului). Batranii satelor isi amintesc ca pana in urma cu o jumatate de secol se credea ca existau anumiti oameni in viata – strigoi – care ziua duceau o viata normala, iar in timpul noptii in somn, sufletele lor paraseau trupul si bantuiau prin sat si chinuiau oamenii in somn. Aceste duhuri rele bantuiau de la miezul noptii pana la primul cantat al cocosilor, cand nu mai aveau puterea de a pricinui rele oamenilor.
Credinta in strigoi si celelalte duhuri rele reprezinta o componenta a mitologiei populare. Ea poate fi povestita, imaginata de fiecare individ. Dar dincolo de acest univers imaginar populat cu vampiri si fantome, turistul poate intalni la Bran o realitate care-i va bucura si odihni sufletul.
Cu imaginea fiorosului Dracula in gand, venit la Bran, turistul va putea intalni in pitorestile locuri din aceasta zona de munte ciobani cu turme la pascut sau la cositul ierburilor, ale caror femei tes la razboi textilele ce impodobesc interioarele caselor sau pregatesc mancaruri traditionale (bulzul ciobanesc, pastrama, laptele batut etc.) atat in propria gospodarie cat si in pensiuni pregatite anume pentru cei ce vor sa petreaca la Bran de la rasaritul si pana la apusul soarelui si chiar peste noapte cand poate, in vis, va veni si Dracula vampirul a carui forta se va ofili la vederea catelului de usturoi asezat de gospodina deasupra usii la intrare pentru ca asa stie ea din batrani ca se apara casa de duhurile rele
|
Un alt fragment. Astept si alte versiuni.
Le soi-disant “mythe” commence le moment où Vlad Basarab, le père du futur voïvode Vlad Tepes-Dracula est admis dans l’ordre du dragon d’où faisaient partie seulement des membres de la royauté. Les membres de cet ordre portaient au cou un médaillon qui répresentait un dragon, et puisque les gens n’étaient pas familiarisés/habitués à l’image du dragon, quand Vlad Basarab devient voïvode, on le surnomme Vlad Dracul (le diable).
Le passage graduel de Dracula, un voïvode qui faisait châtier cruellement les malfaiteurs vers Dracula le vampire s’est produit par l’association des images des contes allemands qui suggéraient la passion de celui-ci pour le sang/pour la tuerie.
En plus de la renommée négative (¿) provenant du nom Draculea et des contes des Allemands de Transylvanie, à la fin du XIXe siècle un autre élément décisif contribue à cette renommée du voïvode roumain. Un Irlandais, Bram Stoker publia à Londres en 1897 le roman
Dracula, le vampire des Carpathes, qui était fondé sur des croyances populaires et sur des éléments historiques déformés.
Dans les croyances populaires de l’espace (géographique) roumain, le correspondant du vampire désignant des morts qui pendant la nuit quittent leurs tombes et vaguent (¿) parmi les vivants qu’ ils surprennent dans leur sommeil, leur causant beaucoup d’ennuis et de dommages, sucent leur sang et s’emparent du lait des vaches/du bétail est le revenant/ le loup-garou. Il peut être un loup-garou vivant, “qui pendant le jour s’occupe de ses affaires comme tout le monde, mais qui pendant la nuit, dès qu’il s’est endormi son âme quitte son corps, il va à la rencontre des autres loups-garous et son corps reste comme celui d’un mort dans le lit. Les âmes de ces loups-garous tuent les enfants et sucent leur sang et endommagent le bétail et le semis.” On dit que lorsque l’un de ces êtres sur lesquels on raconte avoir été un loup-garou meurt, il faut percer son coeur par un pal chauffé au rouge ou un pieu pour que son âme ne puisse plus quitter sa tombe et ennuyer les gens pendant la nuit.
Restul poate maine.
S'il vous plait, corrigez ce qui vous semble "furculition". Merci.