Bună ziua tuturor,
Am citit mior-articolul, Alice, mulţumesc pentru semnalare.
Şi, da, mi-a plăcut. Şi ca fond, şi ca stil.
Personal, nu văd neapărat în "Mioriţa" oglindirea fidelă a filosofiei de viaţă dominante a poporului român.
Generalizările de genul "poporul X ", "locuitorii din Y" au - în ordinea descrescătoare a frecvenţei şi a intensităţii -, următoarele calităţi şi defecte, cred că trebuie luate cu destul de multă rezervă dacă pornim de la ideea că suntem la fel de diferiţi, ca indivizi, ca şi propriile-ne amprente digitale.
Nu neg, însă, necesitatea acestui gen de clasificare. Ştim, bunăoară, din "Psihologia mulţimilor" a bunului şi clasicului Le Bon că o "mulţime" (fie ea şi un popor, o naţie) se va comporta în mod sensibil diferit în anumite condiţii, decât o va face un singur individ. Iar predictibilitatea aceasta este, desigur, necesară în tot felul de... predicţii, nu-i aşa?
Cu alte cuvinte, ne-am situa în zona crepusculară a lui nici-nici, şi-şi.
Dacă românul este mai degrabă resemnat sau nu? Păi, asta depinde de o mulţime de factori, ca în cazul oricărui cetăţean al oricărei ţări de pe faţa pământului.
Mămăliga, polenta sau orice altă fiertură din orice oală din orice colţ de Terra are, şi ea, nevoie de un timp oarecare de acumulare a tensiunilor, până să ridice aburos capacul oalei în care a fost pusă la fiert la foc mic... până la urmă, însă, explodează şi ea... Din Piaţa Revoluţiei până în Piaţa Tian'anmen, nu văd de ce ar diferi fenomenul. "It is just a matter of time", cum s-ar spune.
La fel cum nu există om care să suporte la nesfârşit o opresiune fără să se răscoale nici măcar în gând, dacă nu şi in faptă, la fel nu cred să existe popor lăsat de Dumnezeu care să suporte orice, oricât şi din partea oricui. Nu credeţi?
Balada Mioriţa, în modesta-mi opinie, este un brand care se vinde şi în zilele noastre în baza înghiţirii unui hap publicitar pe nemestecate. Este o plastilină care se modelează de atâta timp în aceeaşi formă... Este una bucată operă literară peste care s-a abătut reflectorul celebrităţii. Sigur că are meritele ei. Sigur că poate fi considerată mai mult decât o operă... o capodoperă... Sigur că se pot stoarce din ea tot felul de concluzii sau se poate transforma chiar şi în imn de stat la un moment dat, de ce nu? Doar are lungimea necesară
. Este o operă din care se poate face, practic, orice... Depinde cine este interesat să facă ceva, ce anume şi în ce scop...
Noah, că m-am epuizat de atâtea comentarii... poate că v-am epuizat şi pe voi cu lectura... mai bine mă duc să-mi fac o cafea
.