View Single Post
Old 08-13-2007, 07:32 PM   #4 (permalink)
Framboise
Super Moderator
 
Framboise's Avatar
 
Join Date: Jun 2004
Location: France
Posts: 1,833
Framboise is a name known to all Framboise is a name known to allFramboise is a name known to all Framboise is a name known to allFramboise is a name known to all Framboise is a name known to all
Default

Bună seara, FlorinU şi muţumesc pentru bunele tale intenţii !

În cele ce urmează, voi încerca să explic poziţia mea în privinţa reformelor ortografice în general.
Normele în discuţie (cele din 1993) nu-mi sunt străine, dar nu le aplic din revoltă faţă de această reformă făcută în pripă, fără a fi ţinut seama de etimologia cuvintelor. La fel fuseseră şi normele anilor de ocupaţie sovietică, în care unii, deveniţi academicieni peste noapte, încercau să transforme - cu orice preţ! - româna într-o limbă de origine slavă. Nu ştiu care au fost intenţiile de data aceasta, deşi am bănuielile mele, însă ştiu un lucru, anume că este foarte important pentru orice limbă să aibă acces la propria ei istorie. De aceea, ar trebui să i se acorde mai multă atenţie etimologiei.
Pe scurt, utilizarea adecvată a grafemelor îşi va avea totdeauna rostul ei, anume acela de a transmite informaţii despre devenirea limbii.

Să luam un exemplu: [la singular] cuvânt - [la plural] cuvinte (şi nu cuvante !) Cine ar putea să explice prezenţa lui â aici? După ce fel de criterii s-a lucrat? Fonemul î nu provine cumva din e*, în loc de i sau a? Deci care este forma corectă: cuvęnt*, cuvînt sau cuvânt? [*dacă provine din Lat. conventum]

Sunt departe de a mă considera expertă în etimologia limbii române, (deşi etimologia în general mă interesează foarte mult), dar încerc să ţin cont de ceea ce ştiu deocamdată despre ea, continuând să o descopăr treptat. De aici şi aparenta-mi inconsecvenţă în utilizarea grafemelor â şi î, ca să nu mai vorbesc de tentaţia tot mai puternică de a utiliza vechiul ę, în unele cazuri.
De altfel, sunt de părere că unele simplificări (mai ales cele forţate), mai mult complică lucrurile şi duc la lenevirea creierului.
În general, am rezerve faţă de astfel de reforme făcute la repezeală. O limbă se modelează singură, după propriile ei legi şi aceasta se face în timp şi în nici un caz în mod forţat. De aceea, înainte de reforma din '93, ar fi fost necesar un studiu aprofundat al limbii române, din care criteriul etimologic nu ar fi trebuit să lipsească.
Din aceleaşi motive nu sunt de acord nici cu ortografia precedentă reformei din 1993, care la rîndul ei, nici ea nu respectase etimologia şi cred că nici cele din anii 50, care fuseseră impuse din motive pur politice şi deloc lingvistice.
Deci voi căuta mai departe...

***********************
În 1996 s-a iniţiat o reformă şi în ortografia limbii germane, ceea ce a declanşat o adevărată revoltă din partea majorităţii vorbitorilor de germană. În Germania şi Austria, de ex., există o mişcare împotriva acestor măsuri, iar în fruntea ei se află scriitori ca Siegfried Lenz, Elfriede Jelinek, Günter Grass (de fapt, Graß) ş.a., care şi-au dat seama că nu considerente lingvistice au stat la baza reformei, ci altele cu caracter comercial... Ori acesta nu este un motiv serios pentru a intra cu bisturiul într-o limbă, în plus, nu este de nasul editurilor să facă reforme lingvistice !
Revolta continuă!

Last edited by Framboise; 08-13-2007 at 10:49 PM.
(Offline)   Reply With Quote